AMĂGIRE

AMĂGIRE


Am mai făcut un pas
mărunt spre fericire
dar s-ar putea să fie
amăgire
şi număr stelele pe cer
din nebunie
sau poate plictiseală
şi uit să mă număr pe mine,
singura stea care contează.
Privesc realitatea ce mă izbeşte
cu partea ei ascunsă în umbră
şi simt că
ceea ce nu vedem ne vede,
ceea ce nu simţim ne simte
iar ceea ce nu ne lipseşte
ne aparţine.
Omul ca fiinţă haotică
va căuta cunoaştere,
va claca in necunoaştere,
va oscila între nebunia
decoperirii
şi plictiseala de armonie
iar fericirea este doar
momeala ce-l va ţine
intr-o veşnică căutare.