Spirit liber

Frumuseţea zilei caută imbrăţişări în noapte
cheamă misterul
taina ce rămâne-n zori
în albul purităţii
în susur,şoapte
şi -n irizări din mii de culori.

Un fulg alb, un fluture
ar putea fi sufletul meu
sau al tău
spirit liber
între două lumi
şi oricând ar putea zbura dincolo
spre zorii luminii curcubeului.

Un spirit liber este ca vântul
apa sau gândul
a renunţat la păreri de rău
dar are statornicie
precum muntele
iubind valurile mării
zborul păsărilor sau al gâzelor
prin libera curgere a universului
şi dragostea lumii.

Spiritul liber zboară
urmele sale rămân
în prefacerile pământului

---

O mână pe umăr

o aştept
şi-n povestea necuvintelor
scriu despre lacrima
din colţul sufletului
în invocaţia unui strigăt mut

ochii nu pot să pătrundă
dincolo de zidul care ne desparte
lacrima mi se transformă în gând
în cuvinte pe care inima
nu le poate exprima

peste tăcerea mea se aşterne umbra
gânduri încâlcite zboară pe aripi de timp
pe cărări rătăcite departe
tot mai departe
atât de departe încât nu le mai pot prinde

aştept o mână pe umăr
ca pe o ploaie ce udă pământu-nsetat
vreau să ne întâlnim
tu dinspre timp găsit
eu dinspre timp pierdut
clipe ale eternităţii
când nisipul numără destine
în paşii unui gând
iar şoapte ale vântului
desenează pe cer tristeţe

---

Îndemn

Îndemn

Dacă-ţi vine amar a plânge
Adu-ţi aminte cum zâmbeai
Nimic nu te-ar putea înfrânge
Decât durerea ce în suflet ai.

Simţi că viaţa n-are rost?
Amar te amăgeşti
Căci n-ai văzut acei bolnavi
Ce-nalţă rugi de viaţă
spre înălţimi cereşti.

De te simţi singur
Familie având
Gândeşte la orfanii
Ce după mamă plâng

De simţi lipsa iubirii
În sine-ţi caută
Acolo vezi pe Domnul
Ce lângă tine stă.

Doamne,te iubesc,nevoie am de Tine
Vino în suflet,de mână Tu mă ţine
Binecuvântează lumea şi pe mine
Întăreşte-ne credinţa, ajută-ne să facem bine!
Amin!

Suflet de poet

de ce iubesc poezia
poate primul meu gând
a fost un vers
sau poate mama
cu glasul ei blând
îmi îngâna cuvinte dulci
sub umbre prelungi
pe-nserat
sfioasă trec pragul poeziei
în purgatoriul ei liric
unde versul
pasăre evadată din tărâmul celest
soseşte în lume
ştiind deja zborul
dor , durere, iubire
sau doar o simplă cernere
a firelor timpului trăit
până la genunchii roşi
găsesc trubaduri pictand lumea
prefaţând invazia zorilor
cu întreaga putere
clar-văzătoare
a sufletului de poet

---

Îmi e dor

în lacrima dimineţii
îmi înmugureşte dorul
şi vântul ştie
prin recele-i fior

am să spun zăpezii
că mi-e dor
de vocea blândă
de clipa dulce
de mâna caldă ce mângâie
sufletul pustiu

în strigarea mută a gândurilor
îmi e dor
iar prin şoaptele timpului
te chem să fii cu mine

vei şti că m-ai găsit
când sufletul tău
va începe să cânte
şi ochii tăi vor păşi
pe împletitura iubirii

şi îmi e dor
de vreau să ies
cu dragostea de mână
prin ploaie sau ninsoare
şi ger

Gust amar

printre trăiri şi gânduri
în contemplaţie
privesc linia dintre tine şi mine
din ce în ce mai îndepărtată
şi mai subţire

am , desigur că am
acel gust amar
mai am şi gustul de lut
rămas după ce-am muşcat ţărâna
şi mi-am lăsat
lacrima ca rouă pe iarbă

întrebări, mii de întrebări
mă frământă în taina tristeţii
caut răspunsuri printre zăpezi
nu le găsesc
las dorul să se topească-n tăceri
trec ore şi zile de dincolo de timp

Caut

 dincolo de tristeţi
caut lumea luminii
peste piscuri înalte
de munte
o puritate albă în floare
verde pur de brad
linişte

dincolo de singurătate
caut o mână de prieten
o caldă îmbrăţişare
împăcare
în lumină

în iarna anilor mei caut
fulgii cernuti de timp
peste straturi de îngheţ albastru
sub care totul parcă doarme

inimile smulse din trunchiuri
se adună în seve noi
mustind
dincolo de timp
dincolo de tristeţ

Orga toamnei

vântul rece mă împresoară
ridic gluga , ce folos
mi-e frig
calc drumul înfrigurată
pe fărâme de frunze uscate

se aud foşnetele pământului
îmi vorbsc despre tine
de căldura din sufletul tău

îţi voi căuta palmele, liniile
şi-ţi voi colinda cărările
căci ne aflăm
la mii de gânduri depărtare

respir adânc, ridic gluga
vântul cântă a pustiu
nu eşti
te găsesc doar în adâncul inimii
şi rămân să cânt la orga toamnei
ce-şi poartă acordurile prin cântul ei

Cuvântul

de răneşti dragostea de tată
şi calci pe suflet sfânt de mamă
de neglijezi iubirea
lacrimi rodesc în insomnii
şi-n suflete rănite

nu curge sânge
doar cuvinte amare
îndelungă durere

se risipesc speranţe
bucurii şi psalmii iubirii
se uită Cuvântul

Cuvântul moare pentru noi
dar ne iartă
pentru a ne dărui Învierea
şi ultimul sfat
Iubire

---

Imagine în oglindă

femeii puternice din mine
îi este dor să fie stângace
rezemată pe un început de drum
dar într-un moment de sinceritate
privesc adevărul
mă redescopăr
vorbesc cu mine despre mine
iar imaginea mea din oglindă
nu-mi mai este străină
vreau
să mai decojesc un strat de iluzii
spălând urmele viselor
cu apa rece din izvoarele
raţiunii
îmi doresc să mă recapăt
fără iluzii
strâng seva din gânduri
îmi desfiinţez aşteptările
şi mă bucur de secunda
în care uit de tristeţe