PRIVILEGIUL DE A ÎMBĂTRÂNI

PRIVILEGIUL DE A IMBATRANI
****** *****
După atâţia ani, eu am devenit astăzi persoana care mi-am dorit să fiu.
Am prieteni fantastici, o viata liniştita şi frumoasă, multe amintiri minunate, pe care nu le-aş schimba niciodată pentru mai puţine fire de par cărunte. Cu cât înaintez în viaţă, cu atât devin cea mai bună prietenă a mea şi ceea ce este mai plăcut este că această prietenă nu mă contrazice niciodată sau aproape deloc. Îmi permit să mănânc un pic mai mult la o petrecere şi să fac ceea ce-mi place! Eu nu am avut prea mulţi prieteni. Nu-mi mai fac griji pentru un biscuit ronţăit în plus sau pentru că nu am dormit destul...sau am cumpărat ceva inutil, care nu-mi va servi la nimic sau, probabil, niciodată...
Pe parcursul vietii, am avut inima frântă de mai multe ori, dar cum să nu am când am pierdut o fiinta dragă? Cine nu ar suferi?
Sincer, pe cine interesează dacă eu vreau să citesc sau să mă joc la calculator până la 4 dimineaţa, apoi sa dorm până la prânz?! Da, se intâmplă sa dansez singură muzica retro, amintindu-mi clipele frumoase. Dar durerea , necazurile mi-au dat forţa de a avea mai multă compasiune şi de a fi mult mai umană cu ceilalţi.
Mă simt privilegiată că am trăit până acum şi că am părul incărunţit. Chiar dacă bucuriile nu mi-au zâmbit întotdeauna...sau necazurile m-au copleşit, am căutat să descopăr noi drumuri pentru a-mi urma calea mea. Sunt atât de mulţi cei care nu au râs niciodată în viaţa lor şi care mor înainte de a imbătrâni...
Astăzi, am acest privilegiu de a putea spune DA şi cel de a spune NU. Îmbătrânind, este uşor să fii pozitiv : pur şi simplu, iţi decizi propria fericire!
În fiecare dimineaţă, pot sta cateva minute în patul meu, amintindu-mi greutăţile întâmpinate în viaţa mea sau să mă ridic şi să mulţumesc cerului pentru clipele fericite. Nu mă mai preocupă ce gandesc ceilalţi , nu-mi mai pun multe întrebări despre mine însămi...în cele din urmă, nu este atat de rău să fii bătrân.
Nu voi trăi etern, dar sunt înca aici...cu siguranţă că nu-mi voi pierde timpul cu vâicăreli sau neliniştindu-mă pentru ceea ce nu pot schimba sau să mă aştept la ceva care m-ar putea dezamăgi...
Pentru a fi fericită, mi-am eliberat inima de ură, mintea de gânduri negre...trăiesc modest...ofer mai mult şi mă aştept să primesc mai puţin.
***ASTĂZI, CONSIDER VÂRSTA MEA CA UN PRIVILEGIU MINUNAT! ***