De-aş fi

de-aş fi copac
mi-aş înfige rădăcinile adânc
în pământul sufletului meu
vântul mi-ar mângâia privirea
soarele ar râde cu mine
şi-am cânta împreună

de-aş fi picătură de ploaie
împreună cu alte milioane
am spăla pământul 
în călătoria lui fără sfârşit
între naştere şi renaştere
ca pe o binecuvântare

sau munte să fiu m-aş înalţa
să susţin cu braţele mele cerul
să fiu piatra de credinţă
în faţa măreţiei creaţiei Divine
acolo izvorul iubirii ar curge

rădăcină aş vrea să cresc
cu sete să sorb iubirea
din seva pamântului
s-o urc apoi contra firii
prin tulpină pentru frunze
pentru copac , pentru munte

pentru tine sunt doar gând
al trupului rupt din pământ

Elena Dorina Halas

Suflet pur

între zâmbet şi lacrimă
doi ochi mari deschişi
suflet pur de înger
chipul de copil
hei , tu, copile
fărâmă
de Lumină Celestă
ochi mari deschişi
miraţi ca o glumă
într-o fluturare de gene
cu lacrima atât de pură
şi zâmbet în colţ de buză
porţi în privire scânteia
uimirii şi iubirii
copilului din tine
minunate vise
luminate
în îngerescul tău suflet
atât de curat...

Elena Dorina Halas

O nouă zi

în valuri de energie 
vălurindă
de lumină albastră
vedem începând
ziua cea mare 

ciclul Creaţiei Divine
îşi începe drumul
în marea sărbătoare
la început de val
în energiile zilei

trăim vremuri unice
am fost meniţi să le trăim
în aceste clipe legate 
de evenimente cosmice
în împlinirea 
destinului profeţit
cu trecene din matricea
Timpului Sacru
îndrumaţi
de Lumina Divină
a Creatorului

Elena Dorina Halas

Îngeri

Braţele lui Dumnezeu
ne cuprind pururi
cu blândeţe 
pe razele Luminii Celeste
şi îngerii păzitori
protectori şi ghizi
nevăzuţi de noi în astral
sunt mereu în preajma noastră.

Sunetul sferelor
în coruri de îngeri
cu vibraţii si tonuri
maiestuoase
vindecă inimile frânte
îmblânzeşte căderea
ajutând călătoria sufletului
pâna la atingerea
Sursei Creatoare.

Elena Dorina Halas

Cartea zilei

Murmurul neauzit al vieţii
este simfonia în faţa căreia 
coralul spiritului pluteşte în cântec
acolo ascund geamătul inimii
după ploi  curate
sufletu-mi tace şi un fior
în miezul lui se zbate
după gândul rătăcit şi uitat
într-un colţ al memoriei

lumea a amuţit
nimeni nu vorbeşte în cuvinte
ceva ne uneşte tăcut
fire nevăzute ne ţes într-un tablou
suntem doar gând şi vibrăm
cuvintele nu mai au sens
îşi pierd înţelesul

ne salvează metafora
sintagma poetică
puterea de a vedea dincolo de cuvânt
de limitări şi de aparenţe
în largul evantai de sunet şi culoare
în exprimarea vieţii
printre noi paradigme
cu o magie uluitoare

e forţa visului
care irumpe în realitate
şi nu e doar muzică
ea dizolvă muchiile şi colţurile
topind formele fără contur
ale tristeţii şi durerii
le lasă apoi să se dizolve
în marele abis
ca-ntr-o muzică vie

Elena Dorina Halas

Aripi de timp

râde,mă arde şi muşcă

gândul că nu mai sunt
ce am fost
mă doare chiar tare
un timp fără rost
şi plânge inima -n mine
vise pierdute-n zadar
luate pe aripi de vreme
măcinate ,şterse
pe tărâmul uitării

fug printre clipe şi ore
şi zile
timpul nu-mi dă răgaz
mă zoreşte din urmă
ard umbre şi paşi
mă sting aici
trec şi mă trec 
intr-o lume ce nu o cunosc

Elena Dorina Halas

Insomnie

Pe obrazul nopţii
primele lacrimi
din stele
mi-au legat sufletul
cu noduri picurate
pe armonii albăstrii

mă pierd  prin
nisipul melancoliei
căutând misterul
ce doarme
pe aripile iubirii

timpul a uitat
să îşi măsoare
nemurirea 
când printre secunde
liniştea mi-e vis
absent

stă-n leagăn
pe aripi de stele
în miez de noapte
albastru violet

din două idei
rătăcite
fac o punte
de gânduri
în culori curcubeu
drum spre
o nouă dimineaţă
ocean verde
iubire şi speranţă

am schimbat
şoapte cu zorii
căzând
în genunchi în faţa
răsăritului.

Elena Dorina Halas

Lumina albastră

Puternice sfere de lumină albastră
pe raze argintii în aure purtate
de spirite înalte, mult evoluate
au pornit formarea
de noi universuri şi forme de viaţă
ajutând Pământul şi pe noi
în schimbările planetare
din procesul ascensiunii
omenirii pe o nouă treaptă

Sferele de Lumină pot zgudui
convingerile seculare
şi manipulările mentale
oferind revelaţii
în trecerea prin Portalul de Conştiinţă
spre o altă dimensiune
în Lumina aurie
 a Darurilor Divine.

Halas Elena Dorina

Suflet de poet

de ce iubesc poezia

poate primul meu gând 
a fost un vers 
sau poate mama
cu glasul ei blând 
îmi îngâna cuvinte dulci 
sub umbre prelungi 
pe înserat

sfioasă trec pragul poeziei
în purgatoriul ei liric
unde versul
pasăre evadată din tărâmul celest
soseşte în lume 
ştiind deja zborul

dor , durere , iubire
sau simplă cernere 
a firelor timpului trăit 
până la genunchii roşi
găsesc trubaduri pictând lumea 
prefaţând invazia zorilor
cu întreaga putere 
clar văzătoare 
a sufletului de poet

 halas Elena Dorina

Tristeţi cenuşii

paşii mei

rătăciţi pe culoarele vieţii
printre amintiri
ca într-un labirint
merg încâlciţi , greoi
şi împiedicaţi
lasă în urmă frânturi de cer căzut

merg
încotro merg?
nu ştiu

parcă aş fi un minotaur
care-şi plimbă paşii
prin culoarele întunecate
fără firul Ariadnei
aşa la întâmplare
caut
ce caut?
mă caut pe mine
condusă de enigmatica Venus
abia mă descurc
sub povara labirintului

în suflet îmi stau ascunse chemările
speriate de golul din jur
am adunat necuvintele
undeva în adâncuri de gând
râd pe când lacrimile-mi curg

şi e atâta toamnă
iar necuvintele adâncesc
tristeţi cenuşii

Halas Elena Dorina

Aduceri aminte

mă gândesc ades la iubire
ca la focul ce arde şi mistuie

în cămin o flacără porneşte
într-o lume în care imanent
iubirea este scânteie divină 
o simţi şi o vezi strălucind
până-n adâncuri de mări
sau până -n înalturi de cer
un punct de foc în noi

îmi îngrop deziluziile
murmur cuvinte curate
şi-n derularea filmului 
îndepărtez urâtul din 
vieţile-mi trecute
căci iubirea nu-i păcat 
ea e iertare
nu-i întuneric ,nu-i întristare
este lumină , fericire

mă trezesc din aceste reflecţii
vălul nopţii mă împresoară
în jur doar zgomote surde şi mute
bolţi arcuite de întuneric 
peste aduceri aminte
regrete în zbor spre vremi trecute
şi-n liniştea casei
iubesc tăcerea care mi-a rămas

Halas Elena Dorina

Poezia

,,Poezia este trandafirul ce creşte în potir de aur"
                                           Mihai Eminescu

cu fiecare vers
evadat din noi
petale cad
de pe rugul
cuvântului scris

cu fiecare rimă
ruptă din suflet
în adâncă tăcere
trandafirul lasă
petale de vers

sunt cânt şi visare
eşti bobocul
ce se deschide-n floare

un vers s-a născut
lăsând gânduri
pictate pe-o foaie

e cea mai bună trezire
o petală şi un nou vers
se scrie

tu auzi cum fiecare
picătură adusă de ploaie
aduce trăire în floare?

nu aş putea
rupe versul din gând
poezia îl cere
trandafirul îl vrea
a te mărturisi
prin cuvânt doare

petale însângerate
cad pe coarda de liră
într-un cântec de gând
şi văd că totul este poezie

 Halas Elena Dorina 

Risipirea dimineţii

Alung
somnul şi visul
în risipirea dimineţii
cu rugul aprins
pe aripile luminii pure
dezvăluind zborul alb
al păsării înger
până dincolo de zare.

Simt
zefirul ce-adună 
miresme proaspete
de omăt topit 
la ceasul când somnul 
este alungat 
într-o răsturnare 
de viaţă ce-n trupuri răsună.

Încropesc 
cartea zilei acum începute
am printre pleoape gânduri 
care acoperă  banalul 
cu dăruirea culorilor 
iar nisipul numără destinele
în paşii unui gând
ca un hohot de viaţă.

Ascult 
cu tine versul 
răscolitoarei iubiri
pe nepieritoare lire
de dor necuprins
şi ţes gânduri 
s-alung norii grei
frumosul să-l chem
să aduc zâmbet 
în ochii ce plâng.

Halas Elena Dorina

Dorinţă

Silviei cu drag.....



Vreau
să întind mâna spre tine
căldura s-o simt
să mângâi chipul drag
atât de aproape 
purtând în suflet 
nevoia de iubire
ca un mugur viu de viaţă
în tăcerea clipei .

Sunt
sub vraja ta absorbită
de-un farmec ciudat
tulburător
tu mi-ai deschis zăvoarele
după care mi-am închis tristeţea
şi m-ai făcut să zâmbesc
printre lacrimi şi dor.

Simt 
vâlvătaia răsăritului 
mii de culori în evantai
şi lumina alunecă mângâietoare
vălurindu-se 
ca o ţesătură cu ape argintii
cu numele tău 
înscris pe undele curcubeu .


Halas Elena Dorina

Am scris iubire

deschid sufletul  pe care scriu
şi o nouă filă îmi va primi gândul 
cu floarea cuvântului din pustiu
când cerul înţelegea pământul

pe câmpul alb al foii 
literele se iubesc
formând cuvinte calde 
iubirii închinate
în versuri blânde 
pline de înţeles
şi  caldă mângâiere
în versul unduios
înspre înalt
spre univers

prind cuvintele în hora gândului
le chem şi pe cele nerostite
transmise pe undele pământului
din vechile istorii răscolite

cuvintele iubirii 
ţinute în gând
ies cu lacrimile fericirii
pornite de copilul din inimă
spre care mintea mi-am deschis

pe un câmp de cuvinte 
iubire am scris
Halas Elena Dorina

Aripa frântă

Scriu  pe o frunză un vers
gust iar secunda bucuriei
cu mii de triluri în cânt
în zbor înalt al ciocârliei.

Din umbra deasă a unui nor
o pasăre zboară spre mine
ca un ecou al visului de dor
cu plâns îi sunt ciripirile pline.

În cădere cu aripa însângerată
pasărea rănită caută suport
în gând e mult mai îndurerată
de puii ce-acum n-au ajutor.

Cum s-o ajut să poată zbura?
vreau să trimit aripii o alinare
o prind , dar vindecarea va dura
şi puilor cine le va duce mâncare?

Scriu pe o frunză a mea  rugă
sunt tristă , pe pui cum să-i ajut?
Aş vrea ca sufletul  să nu-i plângă
dar cuibul , să-l găsesc nu am putut.

Oamenii

mă uit la oameni mănunchi de suflete
înflorite în copacul vieţii
culori şi dorinţe aparte sunt  prinse în horă
sub căldura şi lumina soarelui

mă uit la oameni călători pe oceanul vieţii
valuri îi apropie  sau depărtează
îi ridică sau scufundă
iar ei în propriile roluri înoată, luptă pentru viaţă
doresc un respiro, aşteaptă

hora lor este aceeaşi -hora vieţii
sub căldura soarelui oamenii caută
formează sisteme , joacă roluri
crează tipare căutându-şi fiinţa
Halas Elena Dorina

Doar timpul

Timpul
izvorât din spaţiul 
unui impuls când iertarea 
coboară în oameni
şi iubirea urcă în inimi
e izvor de poezie

timpul
ca loc al metaforei
născute din gândire 
poetică
e saltul în iubire
pe aripi de vers

timpul 
se simte 
prin zbaterea inimii
pasăre-n zbor
peste nemărginiri
în ramurile gândului
în curgerea lui pe axul
Eternului Moment


timpul meu 
este acum
nu-l pot opri
nici întoarce
nu vreau să rămână
cuvânt necitit , nerostit
în poemul gândurilor mele

Halas Elena Dorina

Trezire celulară

încerc să culeg de pe câmp 
mănunchiul de cuvinte alese
vreau să-mi inventariez gândurile
iar ele se iau în horă cu sentimentele mele

îmi despic unele îndoieli
rafinez valori şi îndrept paşii stăruitor
spre visul care traversează străzile raţiunii

un gând transparent
îmi şopteşte că posibilul are limite
imposibilul e dincolo de firesc
dar mă pierd prin gânduri
îmi aştern ideile în poem
şi întrevăd mugurii unei noi speranţe

cuprind cu privirea un vis ameţitor
văd printre lumini vălurite
străluciri de curcubeu

suntem fiinţe vibraţionale în armonie
cu universul
aştept să ne trezim
odată cu energiile din valuri
aduse prin portal
în procesul înălţării

permitem Luminii să ne arate frumuseţea
a cine suntem cu adevărat
ne lăsăm în voia trezirii celulare
acum şi aici

Halas Elena Dorina 

Copac gol
acum când las în urmă
atât de multe toamne
în sufletu-mi mijeşte
regretul frunzei rătăcite

de copac

simt ce simte ea
căci sunt copacul care o pierde
şi tristă sunt
copac gol şi uitat
de frunze şi de cântec
rămas pustiu în îngheţata vreme

singură mă simt
printre sute de copaci
desfrunziţi şi tăcuţi
şi-mi curg lacrimi
din lichenii de pe trup

e vreme de iarnă şi frig
pe crengi doar promoroacă
vom dormi somnul cel lung
cât iarna va sta pe aici

lăsând timpul să treacă

Nu spui

Tu nu-mi spui
cum înnăbuşi geamătul inimii
şi pe buze aduci zâmbet
nu-mi spui ce ascunzi 
după cerul ochilor tăi
acolo unde nu-ţi aud gândul 
şi nu-ţi văd lacrima 
din priviri.

Nu spui
că visele pot muri
şi iluziile pot ucide.

Nu-mi spui 
dar ochii tăi mă privesc 
şi ne lăsăm purtaţi
pe valurile vieţii
între noi lumini
în cântec de gând.

Paşii mei au mers
precauţi pe lângă ai tăi
paşii tăi au trecut iute 
şi nu s-au potrivit cu ai mei.

Acum îţi simt golul 
din suflet
şi încerc să mă regăsesc 
pe cărări de mister.

Plantez în mine 
cuvânt de speranţă
prin gânduri , şoapte
născute din adieri
pe aripi de gând.


Halas Elena Dorina