o aştept
şi-n povestea necuvintelor
scriu despre lacrima
din colţul sufletului
în invocaţia unui strigăt mut
ochii nu pot să pătrundă
dincolo de zidul care ne desparte
lacrima mi se transformă în gând
în cuvinte pe care inima
nu le poate exprima
peste tăcerea mea se aşterne umbra
gânduri încâlcite zboară pe aripi de timp
pe cărări rătăcite departe
tot mai departe
atât de departe încât nu le mai pot prinde
aştept o mână pe umăr
ca pe o ploaie ce udă pământu-nsetat
vreau să ne întâlnim
tu dinspre timp găsit
eu dinspre timp pierdut
clipe ale eternităţii
când nisipul numără destine
în paşii unui gând
iar şoapte ale vântului
desenează pe cer tristeţe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu