Orga toamnei

vântul rece mă împresoară
ridic gluga , ce folos
mi-e frig
calc drumul înfrigurată
pe fărâme de frunze uscate

se aud foşnetele pământului
îmi vorbsc despre tine
de căldura din sufletul tău

îţi voi căuta palmele, liniile
şi-ţi voi colinda cărările
căci ne aflăm
la mii de gânduri depărtare

respir adânc, ridic gluga
vântul cântă a pustiu
nu eşti
te găsesc doar în adâncul inimii
şi rămân să cânt la orga toamnei
ce-şi poartă acordurile prin cântul ei