Tristeţi cenuşii

paşii mei

rătăciţi pe culoarele vieţii
printre amintiri
ca într-un labirint
merg încâlciţi , greoi
şi împiedicaţi
lasă în urmă frânturi de cer căzut

merg
încotro merg?
nu ştiu

parcă aş fi un minotaur
care-şi plimbă paşii
prin culoarele întunecate
fără firul Ariadnei
aşa la întâmplare
caut
ce caut?
mă caut pe mine
condusă de enigmatica Venus
abia mă descurc
sub povara labirintului

în suflet îmi stau ascunse chemările
speriate de golul din jur
am adunat necuvintele
undeva în adâncuri de gând
râd pe când lacrimile-mi curg

şi e atâta toamnă
iar necuvintele adâncesc
tristeţi cenuşii

Halas Elena Dorina