Aripa frântă

Scriu  pe o frunză un vers
gust iar secunda bucuriei
cu mii de triluri în cânt
în zbor înalt al ciocârliei.

Din umbra deasă a unui nor
o pasăre zboară spre mine
ca un ecou al visului de dor
cu plâns îi sunt ciripirile pline.

În cădere cu aripa însângerată
pasărea rănită caută suport
în gând e mult mai îndurerată
de puii ce-acum n-au ajutor.

Cum s-o ajut să poată zbura?
vreau să trimit aripii o alinare
o prind , dar vindecarea va dura
şi puilor cine le va duce mâncare?

Scriu pe o frunză a mea  rugă
sunt tristă , pe pui cum să-i ajut?
Aş vrea ca sufletul  să nu-i plângă
dar cuibul , să-l găsesc nu am putut.