aş râde mereu
de n-aş fi învinuită de nebunia
descătuşării de temeri
şi de lipsa normalităţii
vreau să fiu eu râzând şi vorbind
iubesc viaţa şi vreau să trăiesc beatitudinea
chiar dacă dau greş
de ce n-aş râde
când râsul mi se dăruieşte
în nebunia zilelor mă simt liberă
şi braţele mi se întind a zbor
scăpate de supliciul remuşcărilor
soarele dinăuntrul meu râde
eu zâmbesc acelor ceasornicului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu