luni, 29 septembrie 2014


  • Croşetând clipele



    încerc să renasc la margini de cuvânt
    şi vreau să-mi spun oful
    gândul mi se dilueaza în nesfârşire
    absoarbe în cascade tăceri fără număr

    să nu mă întrebi nimic

    cobor în adâncul meu
    acolo unde lumina inimii
    mă călăuzeşte în tăcere

    mi-e verde în suflet şi floare
    mi-e trunchi de copac neînfrânt
    de trupul flămând
    atât de senină-i iubirea
    când mă adâncesc în da-ul inimii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu