gânduri rătăcite prin labirint
gânduri înălţate
dinspre foşnetul şarpelui
până în ruga celui îngenuncheat
toate străbat universul
în versul din câmpul
pe care se joacă sentimentele
rânduri în şoapte
vise în noapte
gânduri calde dăruite
vibrează în coarda de liră
a celui ce aude cu sufletul
cuvinte pe oceanul vieţii
când fiecare dintre noi
e o minune de vers
ce aşteaptă desluşirea
Elena Dorina Halas
mă gândesc ades la iubire
ca la focul ce arde şi mistuie
o flacără porneşte
într-o lume în care imanent
iubirea e o scânteie divină
o simţi şi o vezi strălucind
până-n adâncuri de mări
sau până -n înalturi de cer
un punct de foc în noi
îmi îngrop deziluziile
murmur cuvinte curate
şi-n derularea filmului
îndepărtez urâtul din
vieţile-mi trecute
căci iubirea nu-i păcat
ea e iertare
este lumină
împăcare
mă trezesc din aceste reflecţii
vălul nopţii mă împresoară
în jur doar zgomote surde şi mute
bolţi arcuite de întuneric
peste aduceri aminte
regrete în zbor spre vremi trecute
şi-n liniştea casei
iubesc tăcerea care mi-a rămas
Elena Dorina Halas
un fulg uşor
alene se aşează
pe- un umăr de munte
cu întrebări fără număr
nu ştie
ce vrea să facă
cui să-i încredinţeze
albul pur
din neatinsul suflet de înger
gândul se întoarce
şi-n inima mea
o pasăre tremurândă palpită
o flacără vie
din focul ce arde
şi-i simt arsura grăbită
o pală de vânt poartă fulgul
spre locul iubirii dintre inimi
contopind două lumi
în cântec de harfă
prelung
Elena Dorina Halas
+doar.jpg)
iubire
alerg spre tine
cu inima bătând
las în urmă tăcerea
zmulg nimicul din mine
suflet şi cuvânt
de dor însetat
iubire
sunt firul de nisip
ce se ascunde
în scoica braţelor tale
valul mă leagănă
stânca mi-e sprijin
şi vom rosti
cu glas tăinuit
irisul flămând
doar un cuvânt
iubire
Elena Dorina Halas
pot
să fiu gând alb
în lemnul neprelucrat
al vieţii
şi trunchiul frânt
de securea timpului
sub vântul ce aduce
amintiri demult trecute
simt
cum crapă buze
pline de dor
punând sărutări
pe aripile gerunziului
însângerat
percep
un timp în care stelele
invocă iubirea
undeva în fundalul suprem
ironizând durerea
fior nou
nesupus fricii
las
gând de culoarea uitării
în apele lacome
ale marelui ocean
doar o simplă cernere
a nisipului
din clepsidra vieţii
Elena Dorina Halas
sărutul în piept
iubirea în oase
durerea în sept
priviri serioase
lumini onduline
ochiuri de ape
sclipiri
mult prea pline
şi mult prea aproape
iubiri şi îndoieli
parfum , mângâieri
stele şi îngeri
câştig şi înfrângeri
iubirea aproape
tăcerea departe
gândul curat
în sine păstrat
poveste , idilă
ca o lumină
floarea-n culoare
iubirea cea mare
prin rouă
mirosul plăcut
de fân proaspăt
în gândul tăcut
Elena Dorina Halas
linişteşte-ţi gândul
în glas de vioară
lasă-l să doarmă
va învăţa în vis
vei vedea că eşti
manifestarea Creatorului
în viaţă şi în moarte
întruchipând Conştiinţa Divină
nu-ţi fie frică
vom curge cu valul
păstrând claritate
pentru a rămâne
în tărâmurile armoniei
şi ale luminii pure
Elena Dorina Halas
