Pot

pot 
să fiu gând alb
în lemnul neprelucrat
al vieţii
şi trunchiul frânt 
de securea timpului
sub vântul ce aduce
amintiri demult trecute

simt
cum crapă buze
pline de dor
punând sărutări
pe aripile gerunziului
însângerat

percep
un timp în care stelele
invocă iubirea 
undeva în fundalul suprem
ironizând durerea
fior nou
nesupus fricii

las
gând de culoarea uitării
în apele lacome
ale marelui ocean
doar o simplă cernere
a nisipului
din clepsidra vieţii

Elena Dorina Halas