Aduceri aminte

mă gândesc ades la iubire
ca la focul ce arde şi mistuie

o flacără porneşte
într-o lume în care imanent
iubirea e o scânteie divină 
o simţi şi o vezi strălucind
până-n adâncuri de mări
sau până -n înalturi de cer
un punct de foc în noi

îmi îngrop deziluziile
murmur cuvinte curate
şi-n derularea filmului 
îndepărtez urâtul din 
vieţile-mi trecute
căci iubirea nu-i păcat 
ea e iertare
este lumină 
împăcare

mă trezesc din aceste reflecţii
vălul nopţii mă împresoară
în jur doar zgomote surde şi mute
bolţi arcuite de întuneric 
peste aduceri aminte
regrete în zbor spre vremi trecute
şi-n liniştea casei
iubesc tăcerea care mi-a rămas

                                                                                Elena Dorina Halas