sufletul meu e un punctpe o axă
între nimic şi infinit
legat de alte suflete
în comuniune şi Lumină
lângă masa tăcerii
piatră sculptată în munte
coloană a infinitului
spre imensitatea văzduhului
un fluviu al gândurilor
spală liniştea
şi rescrie adevărul
fiecărei clipe
într-o călătorie a spiritului
în secunda sacră a înţelegerii
te redescoperi
te asculţi şi treci bariere
în pelerinaj pe cărări de munte
spre mânăstire în rugăciune
câte vise înălţate
şi genunchi căzuţi în rugă
câte lacrimi , chiar de sânge
cu iertare se-ncunună
Halas Elena Dorina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu