Murmurul neauzit al vieţiieste simfonia în faţa căreia
coralul spiritului pluteşte în cântec
acolo
ascund geamătul inimii
după ploi curate
sufletu-mi tace şi un fior
în miezul lui se zbate
după gândul rătăcit şi uitat
într-un colţ al memoriei
lumea a amuţit
nimeni nu vorbeşte în cuvinte
ceva ne uneşte tăcut
fire nevăzute ne ţes într-un tablou
suntem doar gând şi vibrăm
cuvintele nu mai au sens
îşi pierd înţelesul
ne salvează metafora
sintagma poetică
puterea de a vedea dincolo de cuvânt
de limitări şi de aparenţe
în largul evantai de sunet şi culoare
în exprimarea vieţii
printre noi paradigme
cu o magie uluitoare
e forţa visului
care irumpe în realitate
şi nu e doar muzică
ea dizolvă muchiile şi colţurile
topind formele fără contur
ale tristeţii şi durerii
le lasă apoi să se dizolve
în marele abis
ca-ntr-o muzică vie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu