prinsă în ţesătura lor de păianjen.
Mă rătăcesc departe de realitate
pe aripi de întuneric
printre şerpi de lumină
din aşchii de stele.
Întrevăd o nouă realitate
în dimensiuni mai înalte
şi nu ne recunoaştem
cine eşti
cine sunt.
Ne acordăm pe aripile nopţii
în care liniştea mi-e vis.
Îmi adoarme şoptit o iubire
iar timpul uită
să-şi măsoare nemurirea
printre secunde
Halas Elena Dorina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu