Iluzii

am coborât şi am urcat
de atâtea ori treptele vieţii
încât am uitat când
am trăit mai intens

uneori mă credeam pe culme
realizam însă că mă inşelam
eram în cea mai joasă vale
ca pe o bandă a lui Mobius
pe care nu-ţi dai seama
de ai sau nu percepţii false

mă hrăneam cu iluzii
momente în care rătăceam
ca într-o proiecţie holografică greşită
pornită din inima rebelă

acum ajunsă la capăt de drum
îmi socotesc paşii
nu mă mai avânt
caut liniştea în sinele
cel mai adânc
ca esenţă a naturii mele 

sunt gânduri care-şi pierd
irişii obosiţi pe alei de tăcere
în anotimpul durerii
sentimente adunate
din atâtea vise ofilite
ca frunzele ce se pierd în vânt

Halas Elena Dorina