sunt prizoniera propriilor gânduri
prinsă în ţesătura lor de păianjen
mă rătăcesc departe de realitate
pe aripi de întuneric
printre şerpi de lumină
din aşchii de stele
întrevăd o nouă realitate
în dimensiuni mai înalte
şi nu ne recunoaştem
cine eşti
cine sunt
ne acordăm pe aripile nopţii
în care liniştea mi-e vis.
îmi adoarme şoptit o iubire
iar timpul uită
să-şi măsoare nemurirea
printre secunde
Elena Dorina Halas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu