Iluzii

am coborât şi am urcat

de atâtea ori treptele vieţii
încât am uitat când
am trăit mai intens

uneori mă credeam pe culme
realizam însă că eram 
în cea mai joasă vale
ca pe o bandă a lui Mobius
pe care nu-ţi dai seama
de ai sau nu percepţii false

mă hrăneam cu iluzii
momente în care rătăceam
într-o proiecţie holografică greşită
pornită din inima rebelă

acum ajunsă la capăt de drum
îmi socotesc paşii
nu mă avânt
caut liniştea în sinele
cel mai adânc
ca esenţă a naturii mele 

sunt gânduri care-şi pierd
irişii obosiţi pe alei de tăcere
în anotimpul durerii
sentimente adunate
din atâtea vise ofilite
ca frunzele ce se pierd în vânt
                                             Elena Dorina Halas